Dicţionar

accident de vehicule – eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane;

accept de plată – actul prin care societatea de asigurări se obligă să achite valoarea dosarului de daună la scadență;

accident grav – un eveniment rutier cu pagube materiale și vătămări corporale;

accident rutier – un eveniment produs pe drumurile publice, constând din coliziunea a două sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau călcarea pietonilor etc., având ca rezultat vătămarea integrității corporale ori moartea unei persoane, pagube materiale, precum și stânjenirea circulației;

accident ușor – un eveniment rutier doar cu pagube materiale (fără vătămări corporale);

acord multilateral – acordul între birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European şi ale altor state asociate Uniunii Europene, încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a
Consiliului în ceea ce priveşte controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul naţional auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE;

asigurarea casco – este asigurarea facultativă a autoturismului împotriva avariilor accidentale și furtului. Casco nu ține loc de asigurare obligatorie (RCA);

asigurarea rca – este asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto prin care terții prejudiciați în urma unui accident auto sunt despăgubiți, fie că este vorba de daune la autovehicule, vătămări corporale, decese sau pagube aduse proprietăților;

asigurare facultativă – asigurare în care raporturile dintre asigurat şi asigurător şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare;

asigurat – proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terţelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie;

asigurat cu risc ridicat – persoana care pe baza încadrării în clasele de risc pentru care cel puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referinţă calculat de către BAAR; factorul „N” este stabilit de către BAAR, cu aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bonus-malus a asiguratului/utilizatorului; caracteristicile tehnice ale vehiculelor se vor raporta la capacitatea cilindrică, cu excepţia vehiculelor cu motoare electrice, caz în care se va ţine seama de puterea
acestora;

asigurător RCA – asigurător autorizat să practice asigurare RCA;

avizarea daunei – notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA;

audatex – un program care permite soluţionarea eficientă a daunelor și este folosit de majoritatea societăţilor de asigurări şi unităţi reparatoare;

autorizație de reparație – documentul de intrare în reparație eliberat de poliție;

birou naţional auto – organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează
societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;

BAAR – asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege;

bonus/malus – sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de
referinţă;

Carte Verde – document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;

cerere de despăgubire – documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretenţiile de despăgubire;

contract RCA – contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin poliţa de asigurare RCA, care atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule; condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege şi de reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F.,
emise în aplicarea acesteia; forma şi conţinutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.;

contractant – persoana care încheie contractul RCA şi care se obligă faţă de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare;

constatarea amiabilă – este o procedură utilizată în cazul accidentelor rutiere soldate doar cu daune materiale minore în care sunt implicate maxim 2 vehicule;

corespondent – persoana pe care biroul naţional auto din România o desemnează pentru a reprezenta unul sau mai mulţi asigurători din străinătate, membri ai altor birouri naţionale auto, pentru soluţionarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi;

daună totală economică – situaţia unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparaţie depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia;

decontare directă – serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asiguraţi, care se ofertează obligatoriu de către asigurător, iar achiziţia acestuia este opţională de către asigurat;

mandatar – orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condiţiile legii să reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul RCA şi cu unitatea reparatoare auto;

persoană prejudiciată – persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;

poliţa de asigurare RCA – documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA şi se atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane
prin accidente de vehicule şi de tramvaie;

prejudiciu – efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA;

răscumpărare – prejudiciul suportat de către asigurat în condiţiile prezentei legi şi ale contractului de asigurare RCA;

tarif de referinţă – prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieţei de asigurări RCA;

teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul:
a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau
b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau
c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuţă de înmatriculare/înregistrare, contract RCA şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau
d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuţă care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona cererea de despăgubire de către biroul naţional auto sau organismul de plată a despăgubirilor;

unitate reparatoare auto – persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a vehiculelor şi este autorizată pentru aceste activităţi; pentru reparaţiile efectuate pe teritoriul României autorizaţia este eliberată de către Regia Autonomă
„Registrul Auto Român”, conform legii;

vehicul – mijloc de transport cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în România există obligaţia legală de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor care se deplasează pe şine, altele decât tramvaiele, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală;

utilizator – persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosinţă asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii;

Share this:
Follow by Email
YouTube